La Salonul Literar Dragosloveni – Vrancea, de sâmbătă-duminică, 9-10 decembrie 2007, a fost invitat şi ADRIAN COPILUL MINUNE!!! …E drept, manelistul cultural şi-a schimbat numele, în cinstea unei aşa mari sărbători, cu scopul s-o …necinstească. (Şi-a zis: DAN MIRCEA CIPARIU…nume greu…istoric…şi cultural, pe deasupra…). De ce s-o necinstească? Păi, la ce să te aştepţi de la un manelist, oploşit pe lângă dl N.Manolescu (…pe care domn N. Manolescu l-am crezut, totdeauna, un om cu gusturi mai rafinate, dar, deh…se mai înşală omul…) şi ajuns (ca-n toate cele ale României de azi a IMPOSTORILOR!!!), preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi jurnalist la cotidianul Ziua?! Face şi el, ce-a făcut Mailat, cu sărmana doamnă amiral, Giovanna Reggiani…(Dumnezeu s-o ierte…) – …violează…Ăla viola amirălese (dac-o fi ceva adevărat, din toate scoverzele pe care le mănâncă politicienii italieni, în zilele astea de campanie electorală din „cizmă”…), ăsta violează cultura: fiecare cu darul/harul lui, de la Dumnezeu! Şi ce ne-a „cântat” celebrul manelist? Păi, ce ştia şi el să interpreteze… – scuipătura pe ţambal…: “Imi displace să fac generalizări, dar am remarcat că foarte mulţi vrânceni ce cred despre ei că sunt intelectuali şi-au arătat chiloţii în public, un fapt incontestabil de provincialism intelectual şi lipsă de maniere“.>>>>>>

Consider, ca orice scriitor normal, că, orice aş scrie, se transformă, automat, în Ţara Mea. De fapt – în Patria Mea. Probabil că şi România, ca şi celelalte ţări – este/există în forma şi în măsura scrisului scriitorilor săi. Dar, evident, “Patria mea este numai a mea!”… – zic des… – însă, uneori, trebuie să recunosc, spăşit: “Patria mea este a tuturor celor cu care sunt frate întru Spirit!” Şi Primul meu Frate întru Spirit – Fratele meu cel Mare! – este, firesc, Eminescu.
Nu-mi pot imagina, şi nu vreau asta! – ca Patria Mea să fie pângărită de cei ce nu vor să afle şi nu ştiu ce înseamnă Spiritul – deci, nu vor să afle şi nu ştiu ce înseamnă Frăţia întru Spirit!
Mai cred că Poeţii au format, deja, pe planeta Pământ, O NOUĂ RASĂ. Ei, Poeţii, nu se aseamănă cu niciuna dintre rasele pe care le ştim, din tratate – ori vestite prin Sfânta Scriptură: cred că mai sunt, ascunse, Sfinte Scripturi – pe care evanghelişti de taină ai lui Hristos au hotărât să nu le ivească decât atunci când lumea va fi ajuns la amiaza Epocii Mihaelice-Epoca Victoriei Spiritului pe Terra. Va fi ajuns la stadiul creştin autentic – adică, la Abecedarul Învierii… >>>>>continuarea aici>>>>>

În 1997, preşedintele de atunci, Emil Constantinescu, şi Ministrul de Externe, tot de atunci, Adrian Severin, dădeau Ucrainei, de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni, printr-un Tratat (…”de prietenie şi bună vecinătate”…) mârşav, fără a fi siliţi de tancuri şi mitraliere, Basarabia de Sud, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţei, Insula Şerpilor (cu tot cu platforma petrolieră submarină…)…Peste 10 ani, în octombrie 2007, care va să zică, preşedintele de acum, Traian Băsescu, şi Ministrul de Externe de acum Adrian Cioroianu, nu îndrăznesc să ridice capul din pământ, ca doi repetenţi, în faţa lui Victor Iuşcenco, atunci când acesta se răsteşte la România şi la români (prin intermediul „aleşilor”… – cine naiba i-o fi ales şi pe ăştia…?), afirmând, despre Canalul Bâstroe, că e parte a Ucrainei SUVERANE… – şi-o să-l sape până ce s-o dărâma pământul sub ei…şi-o dispărea, sub pământ, Delta Dunării…De fapt, „suveranii” ăştia ne făcuseră cadou, imediat după 1989, pe Canalul de Mijloc-Sulina, un vas încărcat cu bare de fier, Rostock, pe care, râzându-ne în nas, l-au scufundat, sub ochii noştri blegi, pentru a bloca traficul pe Dunăre şi a-şi crea un pretext pentru construirea actualului Bâstroe, >>>continuarea aici>>>

Nu, în lumea zilelor noastre nu s-a mai petrecut, în ultimul timp, absolut nimic, care să ne stârnească minunarea, mirarea, sau, măcar, curiozitatea…Putem spune şi noi, precum înţeleptul antic latin Horaţiu, în Epistulae: ”Nil admirari…” – “Să nu te laşi impresionat de nimic”…Nici n-ar mai fi posibil acest miracol – căci toate sunt/au devenit lucruri obişnuite – cu care, mai exact, am ajuns să ne obişnuim: trădarea cea mai greţoasă, hoţia „pe faţă”, sfidătoare – blasfemia cea mai înmărmuritoare, impostura cea mai revoltătoare, golănia cea mai vulgară, crima cea mai oribilă – în fine, PROSTIA – o prostie şi o iresponsabilitate fără limite!!! – încât, uneori, ne stârnesc un oarecare respect: parcă însuşi Dumnezeu ar fi orchestrat-o, am zice – dacă n-am şti că Marele Regizor, Marele Iluzionist – oricând şi oriunde! - nu poate fi decât SATAN…
Ce importanţă şi folos ar mai avea/fi să ne plângem de marşul efectelor Referendum-ului secuiesc, din judeţele României (???) Harghita-Covasna, când guvernul României este maghiaro-liberal? Un GUVERN etnico-partinic – ce n-au nici măcar canibalii din Borneo!!!
Ce importanţă şi folos ar mai fi/avea să ne plângem de caniculă şi de câte alte dezastre naturale, cataclisme care ajung să devină terestro-cosmice – când politicienii, cu mânuţa lor, semnează mii de acte, prin care pădurile şi parcurile şi…”Bordeiele” >>>>>continuarea aici>>>>>

Nu cred că avem dreptul moral, noi, care mai ştim istorie (faţă de generaţia PRO… – …care nu mai prea ştie/nu va şti, daca n-o ajutăm, din toata vlaga ce-o mai avem in vine…- nici ce TREBUIE să vrea, spre binele ei, dar nici “istoria” rostului vietii lor…), să uităm că românii, la fel ca toate Neamurile Pământului, au/au avut/vor avea parte de URIAŞA ISTORIE A MANIPULĂRII...
Nu putem să nu ţinem cont de tehnica EXTREM DE MINUŢIOS-RĂBDATOARE de manipulare a Neamurilor (nu-i socotesc pe români nici mai proşti, nici mai deştepţi decât pe alte Neamuri…- că au românii multe genii, că au românii o Misiune Spiritual-Terestra superioară altor Neamuri, asta este cu totul altceva!!!) – de către Oculta Mondială Israelită – manipulare care s-a înteţit, începând cu anul 1774, din casa baronului Rotschild, la Franckfurt pe Mein….Rezultarul fiind că un popor care nu-i mai prost ca românii – i-am numit aici pe FRANCEZI!!! – a făcut, începând cu 1789, lucruri pe care românii, CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU !!! (…iar nu “cât de deştepţi sunt romanii că nu le-au făcut”…adevărul e că românii/popor erau şi sunt dispuşi să le facă, începand de la sângerosul an masonic 1848, din Muntenia şi Ardeal, şi ducând până în zilele noastre, la 14-22 dec 1989, la 15 martie 1990 etc. >>>continuarea aici>>>

Tot mai multe imagini, de la televiziune, înfăţişează rrromi, în cele mai degradante şi groteşti ipostaze… (…şi nu e niciun trucaj, nu e nicio exagerare, în aceste imagini: le văd şi eu, “live”, pe unde trec, prin ţara mea…): suindu-şi automobilele în căruţe, transformând cartiere de locuit în imense containere “în aer liber”, sau în haznale, defecând în mijlocul străzilor Capitalei României/Capitalelor europene etc. etc. Acesta n-ar fi un motiv, neapărat, care să mă determine să mă apuc să scriu…Dar, după culoare şi fizionomie, n-aş zice că toţi cei din secvenţele filmate ar fi doar ţigani…parcă sunt şi destui români “australopiteci” (fără diplome, cu diplome, nu contează: procesul de imbecilizare şi desacralizare accelerată nu ţine cont de falsele hârtii “la mână”…)… – “ROMÂNI” CARE SE “ŢIGĂNESC” DE BUNĂ-VOIE!!!
Ce blestem o fi apăsând pe neamul ăsta (atât de sfânt în esenţa sa metafizică!), de nici o jumătate de veac încoace, ca, în loc să-i asimileze/”tracizeze”/civilizeze el pe ţigani, acceptă să se “ţiganizeze” el…determinând, la mulţi semidocţi, expresii peiorative şi veninoase, de tipul “tracii lui Peşte Prăjit”…”descinşii din protocronismul comunist/al lui Iosif Constantin Drăgan” etc. etc.?! >>>>>continuarea aici>>>>>

Oare cat se vor mai “balabani” romanii, emitand stupiditati flagrante, in jurul unui text sacral, SACERDOTAL, cum este Miorita?
Chiar nu se poate pricepe, de catre intelectualii romani( pretinsi, multi dintre ei… – pretinsi si intelectuali, pretinsi si romani…), ca “poezie populara” este un termen/expresie complet gresita?! Nu exista, la baza niciunui text de asa-zisa “poezie populara”, decat texte sacrale zalmoxiene – TEXTE ALE TRADITIEI!!!
Care texte, in timp, din pricina unei atitudini destul de ambigue si nu totdeauna profund intelegatoare/cunoscatoare ( a legaturii indisolubile spiritual, dintre zalmoxianism si crestinism) a Bisericii-institutie Crestine (deci, e vina unor oameni gresitori, in niciun caz a Religiei/Bisericii-Hristos!!! – chiar daca ei, acei oameni, erau preotii lui Hristos …), dar si prin degradarea general-terestra a spiritului/constiintei de sacralitate – au degenerat…Functia lor sacral/ritualistica pierzandu-se – semantica lor s-a diluat, ba chiar s-a pierdut, la multe dintre ele – deviind spre “divertisment/spectacol/spectacular“… – sub navala umanist-renascentista (de esenta luciferica!) a “esteticii“…In loc de Dumnezeu cel Viu - admiratia sterila/vida (din punct de vedere spiritual), a formelor… >>>>>continuarea aici>>>>>

Acum mai bine de 10 ani, pe când , la Antena 1, mai era emisiunea Tucă Show …(deloc simpatică mie, prin realizatorul ei infatuat… degeaba…), în respectiva emisiune a apărut, alături de vreo 5-6 politicieni români demagogi, dl Virgil Măgureanu (fost şef al SRI-ului…). Agasat de amatorismul imbecil al discuţiilor, dl Măgureanu (care numai prost şi neinformat nu se poate spune că este…) a izbucnit, deodată, cam aşa (citez din memorie): “Eu nu ştiu de ce tot bateţi domniile voastre apa-n piuă: nu există nici măcar prefect de judeţ, care să nu fie obligat, pentru a accede la şi a rămâne în post, să nu facă parte din Loja Masonică Internaţională Cercul…care este imediat sub Loja (cu componenţă eminamente iudaică) B’nai B’rith…”
Ce m-a făcut să-mi aduc aminte de ieşirea, cam “neprofesionistă” (ţinând cont de “discreţia” reglementară şi necesară a Serviciilor Secrete, din orice ţară… – iar din Serviciile Secrete nu se “iese la pensie”…)? M-a făcut, în primul rând, declaraţia, din 2004, a dlui Dominique Strauss-Kahn (…de fapt, Cohen…este israelit francez sefard), devenit director general al FMI – apărută în articolul lui Thierry Meyssan >>>>>continuarea aici>>>>>

Doru Ţuluş cel celebru, procurorul-şef al DNA, după ce a fost exonerat de orice vină şi acuzaţie, cu privire la abuzuri, nereguli etc. – a fost întrebat, de o ziaristă, aflată în disperare de cauză: „Bine, domnule procuror-şef, dar cu dezordinea şi neregulile din sectorul dvs., cum rămâne?!” – a răspuns, solemn precum profetul Isaiia: „Voi acoperi totul cu hârtii!”
Păi, chiar aşa! Ce ar mai putea să facă altceva, un slujbaş de stat al României de azi?! Hârţoagele salvează mârţoagele!
Pe timpul lui Ceauşescu, Dumnezeu să-l ierte, birocraţia atinsese culmi destul de respectabile – iar şefii de prin instituţiile de pe unde „tăceau şi furau” (…deh, doar erau „parohiile” lor…), cum să apară, muritorilor de rând, „ca lacrima” de curaţi?! Se ascundeau sub hârţoage…
A fost asasinat Ceauşescu – Dumnezeu să-l ierte, n-am să înţeleg niciodată, deplin, de ce… – poate pentru că refuzase să se ascundă, şi el, sub mormane de hârţoage… – şi a venit drăguţa de „democraţie”…Minune mare!!!… – dar maldărul de hârţoage este şi mai mare, creşte, ca Făt-Frumos, într-o zi, cât pe vremea „tiranului” – într-un an!!! >>>>>continuarea aici>>>>>

A-PRELIMINARII PRUDENTE…
Am ajuns la un text pe care, de obicei, marile lucrări critice îl ocolesc – iar cele mici nu fac excepţie…
Eugen Simion, care are, indiscutabilul merit de a-i fi editat (şi postfaţat) lui Eliade, în România anului 1981, o carte foarte reprezentativă pentru proza acestuia – În curte la Dionis – afirmă, într-un articol din ziarul Ziua, din 3 aprilie 2007, că, pe atunci, „statutul lui Eliade în România era, în continuare, nesigur. Nesigur politiceşte. Prozatorul avea, în conducerea PCR, un mare şi incoruptibil duşman, Gogu Radulescu, un om, altminteri, cultivat şi cu multe simpatii în viaţa culturală. Pe Eliade nu-l putea însă ierta în nici un chip, pentru nu ştiu ce declaraţie făcută în anii ‘30. Am discutat, într-o împrejurare oarecare, acest subiect cu personajul citat mai sus şi mi-am dat repede seama ca idiosincraziile sunt grele şi de nereconciliat. Nu era singurul care manifesta aprehensiuni faţă de cazul Eliade, asa că nu puteai fi niciodată sigur că un studiu predat azi la editura poate să apară în anul viitor, cum s-ar fi cuvenit. Putea interveni totdeauna ceva şi numele lui Eliade sărea din sumar. >>>>>continuarea aici>>>>>